singing in the park

Muzica sună mai bine în parc

Am fost ieri la prânz să mănânc la sora mea (da, sunt nehalit și mănânc de pe unde apuc. Defapt am fost să mai vorbim), în Sibiu, împreună cu prietena mea.

Ne-am jucat cu nepoțica mea, am mâncat, am mai discutat, au trecut vreo 2 ore repede.

Apoi, ne-am întors pe jos până la cămin (unde stăm) și pe drum i-a venit ideea să mergem prin parc, că tot era relativ frumos pe afară (adică nu ploua) și să mai stăm pe o băncuță să ne bucurăm de aerul curat din parcul de pe lângă complexul de cămine.

Eu nu prea cochetam cu ideea (sunt un tip care stă mai mult în casă, se joacă, seriale, filme, etc.), dar a insistat și am zis “fie”.

O luăm pe o potecuță prin parc , îi fac niște poze (asta ca să n-o las să-și facă selfie; nu prea sunt adeptul) și pe “drumul” spre o băncuță “dăm” de niște sunete de chitară. Hmm… interesant, ne-am îndreptat înspre sunete la fel cum mergea Scooby-Doo după mirosul de mâncare.

Am dat de o mică gașcă cu 2 băieți și o fată. Cântau ceva… Suna bine, ne-am așezat pe banca din fața lor (vreo 25-30 metri distanță).

Fata presta la vioară, iar unul din băieți la chitară. Celălalt era outsider, doar privea și comenta din când în când.

Cât am stat acolo, au venit prieteni la ei, care mai apoi, au plecat… Aproape toți îmbrăcați la costume sau rochii, semn că erau la o nuntă sau ceva și au luat o pauză să-și asculte prietenii cum repetă de zor în parc. E genul ăla de pauză pe care o faci doar pentru cei mai buni prieteni ai tăi, deși poate i-ai văzut înainte să mergi la evenimentul la care tocmai ce ești.

Ce m-a impresionat, pe lângă muzica bună, prestată destul de bine, a fost bucuria cu care cântau, se tachinau și se jucau în pauze.

Mi-a plăcut cum mai treceau oameni pe acolo (și oameni mai în vârstă) care se opreau și stăteau preț de 10-15 secunde să-i asculte. Am remarcat zâmbetele cu care plecau după ce se delectau cu “Andrii Popa” sau “Amintire din haiduci”. Frumos!

Am stat mai bine de jumătate de oră și i-am urmărit. A fost un mixt de stare de bine că îi aud și îmi plac la nebunie chestiile astea random cu muzică și părere de rău că printre prietenii pe care îi am, nu am și un cântăreț ceva. Dar bineînțeles, nu e timpul pierdut să-mi fac unul sau doi :).

Asta mi-a făcut după-amiaza mai însorită, deși urma să plouă! Frumos, mai vreau să dau peste astfel de mici reprezentații… Aș plăti bilet să-i văd, dar parcă tot mai frumos mi s-a părut așa, când mai greșeau o notă sau un vers și erau repede atacați de prieteni(bineînțeles, în glumă).


Morala: Muzica sună mai bine în parc! Asta ar putea deveni o campanie…

Poză: Splitshire

Ce zici?