Cât de greu e să fii o persoană bună?

Martie a fost o lună nu neapărat plină de evenimente, dar am avut mașina la Sibiu și mi-am creat evenimente. Adică plimbări. Mai una la Deva, la cetate, mai una la Alba… A fost frumos. Foarte costisitor, dar frumos. Cele două săptămâni în care am avut mașina, m-au făcut să-mi doresc mai puțin o mașină. Că am zis că merg și anul ăsta în America și îmi strâng ceva bani pentru o mașină bunicică, dar momentan nu am situația financiară adecvată întreținerii unei mașini. Cel mai probabil o să-i pun postpone… But that’s not what this article is about.

Ok. Și mă întorc eu frumos acasă, cu mașina. Bag niște podcast „Între show-uri” pe drum, că m-am plictisit de muzica mea și aveam și vreo 3 episoade de recuperat. Ajung acasă, stau o zi și la propunerea prietenei mele, mă decid să mă întorc la Sibiu cu trenul. Well… cu autocarul până la Sinaia și apoi să iau trenul, că tot e gratis.

Avantaje:

  • cost transport -> 10 lei (în loc de vreo 48 lei)
  • comfort
  • mai scriu ceva
  • mă relaxează maxim trenul

Dezavantaje:

  • timp (ajungeam cu vreo 45 de minute mai târziu)

Am înclinat balanța clar spre tren.

Toate bune și frumoase.

Azi, mă pun în mașina spre Sinaia și ajung acolo cu o oră înainte de venirea trenului.

Merg la singura casă care era deschisă, dar pe care scria: curse internaționale (or smth).

-Bună ziua. (eu)

-Bună ziua. (tanti de la casă)

-Se pot lua bilete pentru Sibiu, de exemplu de aici? Că scrie că sunt doar pentru internaționale.

-Da. (scurt)

-Vreau și eu unul pentru cursa de la 11:40. Student.

-Legitimația de transport.

*error 404, legitimație de transport not found, la Leo*

– Care e aia? Și îi întind carnetul de student, legitimația de student și carnetul de cupoane (am zis că cine știe, poate e ăla).

 * îmi trage legitimația de student*

– Asta. Legitimația de transport.

– Aia e de student.

– Uite, e de transport.

* Întradevăr, scria pentru reducere transport, sub „Legitimație de student”*

-Aaa… n-am știut.

– Nici nu știi ce ai în portofel. ( Un fel de: Trăiești degeaba dacă nu știi că aia e pentru transport.)

– Păi na, nu circul prea des cu trenul. (și când am făcut-o, de obicei îmi lua altcineva biletul… So… Dar învăț.)

Buuun… Aștept o oră trenul.

Vine.

Vine cu destul de multe vagoane. (eu trebuia să merg în vagonul 1)

Nu erau numerotate 1 – n, de la locomotivă în spate… Nooo, păi de ce? Leo, tu chiar le vrei pe toate de-a gata?

Neștiind, mă duc spre locomotivă, crezând că de acolo se începe, crezând că e Clasa 1, vagonul 1,2,3,n. Apoi Clasa 2, vagonul 1,2,3,4,n.

Văd vagonul 22, mă duc spre locomotivă, trece la 23… Ceva era ciudat.

O întreb pe o tanti care „ateriza” trenul, cum ajung la vagonul 1 sau în ce parte să o iau.

-Urcă-te în tren, că e cam ultimul vagon și pleacă imediat trenul.

-Ok, mulțumesc.

Mă urc în 22. O iau înspre ultimul vagon. Trec prin mai multe vagoane NENUMEROTATE (de reținut)… Și ajung în unul high class, no. 1, șmecherie, cu bar. (adică nu era chiar șmecherie, doar avea bar)

Îl întreb pe „barman”, un nene gras, la vreo 50-60 de ani:

-Bună ziua, ce vagon e ăsta?

-Cum ce vagon e? Uită-te, că scrie sus. Cum să nu știi?

*mă uit, era primul pe care scria. Era trecut 3bis, digital (doar am zis că era high class)*

– 3bis.

– 3bis e, atunci.

– Și bis de la ce vine?

– Cum de la ce vine? De la al doilea 3, ești baiat cu facultate și nu știi asta?

– Păi nu prea circul cu trenul. E chiar prima dată când caut un vagon, că n-am avut timp să mă urc de afară în vagonul 1, pe care îl caut.

– Cum să nu știi băi băiatule, pe ce lume trăiești?

– Uite, cum nu știu, acum învăț.

– Trebuia să știi, băi băiatule. Ești la facultate.

*DUDE!! Ești nebun?*

Mă duc în continuare, convins că trec prin primul 3, apoi 2 și apoi 1. Mai trec de un vagon nenumerotat, încă unul și dau de fund.

*Stai, după calculele mele ar mai trebui să fie încă unul, dafuq?*

Bat la o cușetă, cer să mi se permită să le pun unor doamne o întrebare. Mi se aprobă cererea:

-Mă scuzați, bună ziua, ce vagon e ăsta?

-Bună, ăsta e vagon 5.

*404, WTF?*

– Păi ăsta e 5 și în partea cealaltă era un 3bis, apoi, mai în spate, 22,23.

– Da, păi la Brașov ne separă și unele merg spre o locație și altele spre alta.

– Aaaa… I see. (fmm de gras, că nici el nu avea habar în ce direcție să o iau spre vagonul 1) Ok, mulțumesc frumos.

– Paa… (Amabile doamnele)

La întoarcere dau de o tanti cu covrigei, ziare, măslinuțe…

Îmi iau inima în dinți, mă pregătesc să îi dau replica, după ce îmi răspunde acid și cu scârbă și îi zic:

-Bună ziua, mă puteți ajuta și pe mine cu unde aș putea să mă uit să văd în ce vagon sunt și cum să ajung în 1? Că într-o parte e vagonul 5, în cealaltă e 3bis, 22, 23.

-Bună, păi da, așa e, că la Brașov se desparte. 1-le e în partea cu 3bis-ul, dar stai și tu în 5, că oricum nu contează, că nu se umple.

-Ok, mulțumesc frumos 😊.

*na, unii oameni pot vorbi și frumos…*

Am luat loc pe undeva pe acolo un timp, apoi am plecat în căutarea vagonului 1, în speranța că are priză, să bag laptopul la încărcat.

Am găsit vagonul și m-am pus chiar pe locul meu! HA HAAA!

N-am găsit priză, dar am găsit locul…

Pe la Codlea, s-a pus pe o zăpadăă… Superb! Check it out:

peisaj


Morala: Știu că nu-ți place ceea ce faci și că salariul e mic, dar ce te doare să fii o persoană bună?

E culmea, fă altceva! Nu trebuie să te plafonezi pe același loc de muncă ani de zile! Mai ales dacă nu-ți place.

Știu că ai probleme și griji și ești stresat/ă, dar lasă asta pentru acasă. Nu le lua cu tine la muncă. Asta înseamnă profesionalism.

Those are just my thoughts…

Poză: Wikimedia

Ce zici?