lgbt

Cât de răi și răutăcioși sunt românii?

 

 

Articolul următor este unul cu o notă mai serioasă, care reflectă poziția mea asupra încercărilor CpF de a prosti lumea.

Mi-am petrecut ultimele zile pe Facebook, pe pagina Coaliției pentru Familie. Știți voi, oamenii aceia care vor să salveze România de homosexuali și de cei care îi susțin. Bine, nu o spun direct, dar reiese.

Ce susțin ei? Căsătoria între un bărbat și o femeie. Pentru că “așa este normal”.

Demersul nu este unul rău, dar nu face niciun bine. Vor referendum, să votăm dacă dorim DOAR căsătoriile între un bărbat și o femeie sau acceptăm și căsătoriile persoanelor homosexuale.

Ce dă cu eroare aici? Legile din România sunt deja împotriva căsătoriilor persoanelor homosexuale.

Avem așa:

Wikipedia:

În momentul de față, în România, cuplurile gay nu se pot căsători, nici adopta copii pentru că nu sunt recunoscuți legal ca o familie.[52][53] De asemenea, legislația românească interzice recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex sau a uniunilor civile încheiate legal în străinătate.[54] România este, astfel, printre ultimele țări din UE care nu recunosc nicio formă de uniune civilă între persoane de același sex.[55]

Constituția României definește familia ca fiind bazată pe căsătoria liber consimțită între soți,fără a specifica genul acestora.[56] Legislația care este în vigoare la acest moment nu lasă loc însă de interpretare pentru reprezentanții stării civile. Căsătoria poate fi încheiată legal doar între bărbați și femei, fără ca un cuplu format din persoane de același sex să poată beneficia legal de protecția statului ca și familie.

Deci, sunt acceptați, dar nu au voie să se căsătorească și nici să adopte copii. OK?

Încă o dată, ceea ce dorește coaliția este ca în România să fie legală doar căsătoria între un bărbat și o femeie.

Înțelegeți?

Avem o lege pentru care coaliția a strâns 3 milioane de semnături și cere referendum, deși ea este exact cum dorește ea. Ok, nu e exact așa. Din câte am înțeles scrie că, căsătoria poate fi realizată doar între “soți”. Ceea ce în opinia lor se poate interpreta, iar homosexualii pot profita să se căsătorească. Well… Nu e chiar așa. Scrie peste tot că nu este permisă în România, iar Coaliția a considerat că trebuie referendum.

Dar să presupunem că persoanele homosexuale ar cere drepturi pentru a se putea căsători, ce rău ar face?

  • Ar avea aceleași drepturi ca și două persoane de sex opus, care s-au căsătorit.
  • Cei mai mulți nici nu s-ar manifesta în public, de teama de a nu fi judecați. (pentru că asta facem cel mai bine)

Notă: Aici vorbim de homosexualii normali la cap. Nu de cei care fac parade dezbrăcați sau care se manifestă neadecvat. Aceștia, la fel, se vor putea căsători și își vor trăi viața ca și până acum. Dacă e să facă parade, o pot face și cu inelul pe deget, dar și fără.

Căsătoria între persoanele homosexuale nu cred că ar influența cu absolut nimic țara noastră. Atâta tot că le-ar da un mic imbold de a se afișa și de a recunoaște că sunt homosexuali. Sigur sunt foarte multe persoane homosexuale, care trăiesc în ascuns, de teama de a nu fi judecate și marginalizate.

Cei de acolo tot invocă și dreptul de adopție. După cum puteți vedea mai sus, nici el nu este acordat persoanelor homosexuale.

Ce rău s-ar face dacă persoanele homosexuale ar avea dreptul la adopție?

Aici mi se pare chiar un drept firesc și normal ca persoanele homosexuale să aibă dreptul la adopție. De ce? Pentru că ar scoate copiii abandonați de prin orfelinate, din o viață mizeră.

Bineînțeles, trebuie să fac referire doar la cei normali la cap. Cei care doresc sa adopte un copil, trebuie să treacă printr-o serie de teste, atât psihice, dar și pentru a vedea dacă au capacitate deplină de exercițiu. Pe lângă astea, mai sunt tot felul de proceduri, firește, din punctul meu de vedere, peste care trebuie să treacă părintele sau părinții adoptivi. Dar mai multe aici.

Deci, dacă ar putea adopta, homosexualii ar trebui să fie atât în parametri normali de gândire, cât și de a avea un venit pentru a putea întreține copilul. Apoi ar trebui să aștepte un calvar de timp înainte de a li se atribui copilul dorit.

Am văzut de la persoanele care comentau că le e frică să nu cumva să le fure copiii. În primul rând, dacă sunt cetățeni obișnuiți și nu au probleme cu legea, nu le ia nimeni nimic. În cazul în care sunt probleme și se hotărăște a priva de drepturile de a fi părinte, este clar că persoana respectivă a făcut ceva, iar copilul îi este dat statului, atribuit unui orfelinat, iar de acolo poate fi înfiat. Dar la cât de mult se înfiază în România, câte persoane ar ajunge să-i înfieze copilul? Cu atât mai mult să fie o persoană homosexuală. Și aici ajungem în același punct. Dacă s-ar fi putut ca persoanele homosexuale să înfieze, ele ar fi persoanele potrivite pentru a avea copilul acela. Mult mai în măsură comparativ cu persoana căreia i s-a luat copilul.

Mergând mai departe, am observat că se tot aduce vorba de religie. Cum Dumnezeu a lăsat asta pe lume și cum nu se poate încălca cuvântul lui.

Vorbim de ceva care a existat, teoretic acum 2000 de ani. Vorbim de ceva în care nu crede toată lumea, iar numărul de religii existente este EXTREM de mare (aproximativ 4200 de religii). De unde există siguranța că tocmai religia în care cred oamenii de aici este universal adevărată?

Nu zic că este un lucru rău să crezi în religie, deși de-a lungul istoriei, ea a împins la războaie și distrugeri. Totodată, să nu uităm că actul sexual nefinalizat este încă considerat malahie. Deci și prin urmare trebuie să facem copii pe bandă. Fără avorturi. Consider că regulile astea atât de vechi ar trebui puțin modernizate. Sunt depășite, iar aici voiam să ajung. Dacă atunci poate era considerată un păcat, sodomia, a dăinuit și dăinuie de tot atâția ani de când este Pământul. La oameni și la animale. Deci dacă nu a putut fi extirpată de-a lungul anilor, de ce se tot insistă cu asta? Pe lângă faptul că ea nu mai este considerată o boală . Da, din 1975, mai exact. Iar de atunci, toate țările civilizate au început, treptat, treptat, să îi accepte și să observe cum nu influențează cu nimic. Repet, scursuri sunt în toate societățile și la toate categoriile de oameni!

Am tot văzut postate articole despre ce se întâmplă în Canada sau în America legat de problema homosexualității. Bineînțeles, erau articole cu parade LGBT.

E ușor sa judeci bazându-te pe valorile negative din anumite locuri. La fel cum acolo sunt oameni dezaxați în comunitatea homosexuală, asta nu înseamnă că în comunitatea heterosexuală de acolo totul e roz. La fel și aici. Treburile alea sunt foarte mediatizate tocmai de același fel de oameni, cei care sunt împotriva homosexualilor, dar , la fel, asta se întâmplă și în tabăra heterosexualilor, doar că nu este foarte mediatizată deoarece e un lucru “obișnuit”. În ce sens zic obișnuit? În sensul că dacă vezi că un părinte dintr-o familie tradițională își bate copilul, există impresia că asta e ceva “obișnuit” (Atenție! Obișnuit, nu normal!), comparativ cu atunci când un părinte dintr-o familie homosexuală își bate copilul adoptat. Este un lucru nou cu care lumea încă nu s-a obișnuit, așa că dramatizează exagerat pe ceva care se întâmplă în ambele tabere! Din nou, nu este deloc normal să-ți abuzezi copilul, indiferent ce fel de familie ai!

Un studiu spune că “părinții homosexuali sunt mai motivați și mai serioși pentru că ei aleg să fie părinți”. Este un comentariu foarte interesant și are chiar multă logică! De ce? Pentru că oamenii ca noi, care au șansa să fie părinți fără prea multe probleme, nu știm să apreciem ceva pentru care trebuie să ne zbatem să avem. Hai să facem și un exercițiu de imaginație. Apreciezi mai mult un lucru pentru care te chinui să-l ai, comparativ cu ceva pe care bati din palme și îl obți. Ca un exemplu concret, aplicat exact pe mine este acela că într-un fel apreciez un joc pe care l-am cumpărat, comparativ cu unul pe care l-am luat de pe torrente. Altfel stau să mă uit la detaliile jocului, altfel stau și îndeplinesc misiunile și side quest-urile. Pe lângă asta, în mod normal, familiile heterosexuale pot “obține” un copil foarte ușor. (Atenție! În condiții normale!) Pe când părinții homosexuali nu pot face copii. Deloc! Doar prin mame surogat sau adopție. Ambele sunt foarte greu de obținut, deci dorința crește. Pe lângă asta, în cazul adopției există testele psihologice și celelalte de care vorbeam mai sus. Deci se filtrează mult, iar dacă se descoperă că părinții nu sunt competenți în a crește în mod normal copilul, nu li se aprobă adopția. Lucru care nu este valabil și pentru părinții heterosexuali. Ca și heterosexual, poți face copii aproape oricând (asta în cazul în care nu suferi de o boală, lucru care automat îl trece la statutul de părinte adoptiv) și oricâți, fie că ești nebun, alcoolic, agresiv sau pedofil. Nu te controlează nimeni, nu te oprește nimeni. Trebuie doar să vrei sau să fii în călduri.

Am mai auzit și o vorbă în legătură cu “femeia la cratiță”. Bine, așa i-am zis eu. Ei au spus că “în biblie scrie că femeia trebuie să stea acasă și să aibă grijă de casă și familie”. Că asta nu o face o sclavă, ci o regină care domnește pentru împărăția ei, familia. Aici e articolul, cu comentariul SF, jos… în comentarii.

O să generalizez pentru că știu că mulți sunt de acord cu expresia de mai sus. Nu toți, dar foarte mulți sunt misogini. Femeia nu este doar o unealtă pentru procreare și nici menajeră. Consider că familiile în care femeia încă mai stă acasă sau de fapt și dacă bărbatul stă acasă și femeia muncește, este o familie care nu poate progresa cu nimic. Asta doar în condițiile în care membrul care rămâne acasă o face doar pentru a se îngriji de casă. Că dacă rămâne pentru a face freelancing este chiar ok, dar e altă mâncare de pește. În ziua de azi, viața e destul de grea pentru a-ți permite ca un membru să rămână acasă. Pur și simplu poți considera că trăiești “de pe o zi pe alta”. Cel puțin în România. Dar să revenim la “de ce este greșit din toate punctele de vedere să rămână soția acasă” (că așa avem în exemplu, dar este valabil pentru orice membru al familiei care rămâne acasă). În primul rând, femeia rămâne pradă televizorului. Care știm cu toții că îndobitocește. Dacă îmi citești blogul, clar te consider peste medie. În al doilea rând, dacă rămâne toată ziua acasă, ajunge să se urce pe pereți, să-și facă gânduri, să se enerveze pe tot. Câteva săptămâni sau forțat luni, ar fi acceptabile, dar nu ani de zile. Atunci când bărbatul vine de la lucru, ea, odihnită fiind, ajunge să-l certe dacă nu-și aranjează lucrurile sau dacă nu lasă capacul la wc. (exagerez, ok?) Toate astea pentru că te plictisești acasă, cât să și faci curat, cât să și gătești. Așa că-l toci pe el, care vine semi obosit. De aici adunăm câțiva ani și așa se ajunge la divorțuri, tată alcoolic sau mai rău, agresiv.

Exemplul de mai sus e unul fictiv, pentru a atrage atenția la unul din scenariile negative ale statului acasă.

Totodată, în zilele noaste femeia muncește, nu prea mai există femei care să rămână acasă și să o ardă pe curățenie și gătit. După 8 ore de muncă, nu cred că este corect ca tot ea să bage la spălat, să gătească sau să facă temele cu copilul. Totul trebuie împărțit la jumătate. Sau să facă unul o sarcină azi și celălalt mâine.

Paragraful de mai sus știu că nu are legătură strict cu CpF, dar este în sfera credințelor membrilor coaliției.

Sper că nu am indignat pe nimeni în privința subiectului abordat, doar să fi trezit anumite persoane. Nu mă adresez homofobilor, ci mă adresez oamenilor care nu au o imagine clară asupra situației. Dar cel mai bine nu mă credeți pe mine, puneți mâna și citiți articole, cărți sau diferite site-uri de specialitate, iar dacă aveți prieteni dintr-o țară în care s-a legalizat căsătoria homosexuală, să îi întrebați cât de mult a influențat asta comunitatea de heterosexuali.

Personal am cunoscut câteva persoane homosexuale în SUA și ei mi-au făcut o imagine mai conturată asupra a cum sunt ei ca oameni. Asta și cititul despre persoanele gay. Consider ca pe lângă discernământ, trebuie multă cercetare și cunoaștere a anumitor lucruri înainte de a comenta sau a influența alti oameni legat de asta. O simplă carte sau o vorbă a unui preot la slujbă, nu cred că este de ajuns.

NU CREDE, PÂNĂ NU CERCETEZI!

Pentru sfârșit, am să vă las cu un articol exagerat, amuzant, care arată ridicolul credinței acerbe. AICI!

Vă las aici și câteva articole mai serioase, dar tot despre ridicol: zoso, Prințesa Urbană, Simona Tache și Lorena Lupu.

Iar mai jos câteva clipuri.

makadobra

Selly

 

Și ceva mai vesel, de la Louis CK, dar adevărat…

 

 

Dacă ți-a plăcut articolul și crezi că merit putină susținere, dă-mi un like/share. La pagină sau articol. Cum vrei tu.

Poza: Pixabay

   

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, îmi poți lăsa un like sau să-i dai un share.

Ce zici?