tineri

Disputa dintre noua și vechea generație de salariați

În ultimele câteva zile a fost o mică dispută între noua generație muncitoare și vechea generație muncitoare din România. Ei, mai bine zis, adulții de 20 de ani vs. adulții de (hai să zicem) 29+.

Ok, au fost acum 2 săptămâni! L-am început atunci și l-am terminat acum, ce o să faci?

Articolul de la care a plecat toată “disputa” este cel de pe VICE, în care tânărul care l-a publicat a evidențiat minusurile pentru care “înțelege el tinerii din România și de ce aceștia refuză să muncească”.

În colțul opus, avem articolul lui hoinaru, care explică prin ce a trecut la început de drum și cum lucra pe o mizerie de salariu, dar cu toate astea a reușit.

Tânărul din articolul de pe VICE are 21, hoinaru 29, eu am 24, deci aproape la jumătate. Vreau doar să spun că țin cu ambele păreri. În mare parte și articolul de pe VICE punctează într-o anumită măsură ceea ce vrea să zică și hoinaru, dar finalul a zgâriat pe mulți pe creier. De acolo au sărit toți împotriva lui, cum că se promovează lenea, cum că tinerii de acum sunt niște putori ordinare, etc. etc.

Eu mă încadrez la jumătate și cu vârsta, dar și cu părerea pe care o am despre situația actuală.

O să mă adresez la persoana a doua, cu studentul, iar mai apoi cu omul trecut puțin prin viață, care se teme puțin și de cei care îi vor plăti pensia.

În primul rând nu sunt de acord cu faptul că tinerii de acum, vor joburi foarte bine plătite, fără pic de experiență, după ce au ars-o 3-4-5 ani prin diferite facultăți, poate chiar mastere, pe banii părinților. Nu a zis nimeni că nu trebuie să te distrezi în perioada studenției, dar pune mâna și mai și muncește ceva. Nu se poate să ai pretenția ca după ce rupi Kulturul, Șurubelnița și parcurile atâția ani și ai fost un student de se ruga la sfântu’ 5, să te angajezi și să ai salariul de 2000 de lei. (da, am zis un salariu relativ mic, pentru că nu ai cum să ai nici măcar salariul ăla, fără experiență).

De asta ai 3-5 ani de studenție. Să combini studiatul cu distratul și cu muncitul. În perioada aia ai timp să o arzi și cu 10 lei pe săptămână, în timp ce vânezi gândaci în Regie și ești aproape de o felație pentru o țigară, dar și să încerci să te angajezi la un jeg de chioșc, unde ești plătit cu 800 de lei pe lună. Gândește-te că muncind, în primul rând faci o experiență de viață, interacționezi cu oamenii, câștigi primii tăi bani și asta contează mult pentru omul care urmează să devii. Da, primul salariu este și satisfacția aia pe care o ai atunci când ai făcut ceva pentru a avea banii ăia. Chiar dacă sunt puțini, sunt ai tăi și sunt munciți de tine. Mai mult sau mai putin, dar măcar ai făcut ceva.

Știu, că și eu îmi doresc să găsesc un loc de muncă bine plătit, dar nu tot ce vreau se împlinește. Că așa, în fiecare săptămână vreau să vizitez o țară străină. Dar “căcatul ăla” nu o să se întâmple stând cu mâinile în sân.

Altă treabă. Eu stau în Sibiu, un oraș nici ieftin, dar nici scump. Undeva între. Cu 1500 de lei, se poate duce o viață relativ decentă. Nu o arzi prin puburi odată la câteva zile, dar o poti face în weekend. Dacă-ți mai faci și o mâncare acasă și nu mănânci numai în oraș, reziști cu 1500 de lei lunar. Poți bea o bere și acasă, cu prietenii, la un Catan, or smth…

Ideea e că soluții sunt, nu trăiești regește, dar trăiești. Și odată cu trecerea timpului, muncind undeva, salariul crește, experiența se dobândește și se realizează în felul ăsta și creșterea unei persoane. Ușor, ușor ajungi să fii indispensabil sau să te oferteze alte companii pentru calitățile dobândite toți acești ani. Sau amândouă la un loc!

Dar toate astea se realizează făcând ceva… Nici eu nu sunt adeptul muncitului mult, dar trebuie să faci cumva să ajungi sus. Trebuie să crești într-un fel. Și stând acasă, de cele mai multe ori, nu e o soluție prea bună.

   

Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, îmi poți lăsa un like sau să-i dai un share.

Ce zici?